Mai rămâne să se întâmple încă o minune şi anume aceea de a fi curăţate şi străzile din spatele bulevardelor principale. Acolo pe unde oamenii înoată la propriu prin zăpadă, iar maşinile nu mai pot intra de ceva timp.

Trofeul i-a fost inmanat de Cristina Simion, co-fondator al concursului Tanarul Jurnalist al Anului.

Evenimentul de anul acesta a fost centrat pe conceptul de respect pentru femei – respect pentru valorile feminitatii si pentru tot ceea ce femeia aduce umanitatii. Avantaje sprijinaCampania Respectului pentru Femei, demarata de Avon impotriva violentei domestice din Romania.

sursa: http://freedomhouse.ro/

Domnilor, cu siguranţă putem spune că nici şpaga nu mai e ce a fost odată. În plus, trebuie să fii atent de la cine o iei, că te arzi de nu te vezi vine.

Un „tovarăş miliţian” intitulat Drăgoi Ovidiu, agent la Biroul de Ordine Publică Suceava şi arondat pe cartierul Zamca, a observat cum un şofer nesimţit a trecut pe culoarea roşu la semafor.  L-a oprit, l-a legitimat, după care i-a spus franc în faţă că dacă vrea să-şi păstreze permisul şi să nu fie amendat, trebuie să dea…şpagă. Agentul Drăgoi a cerut mai exact 300 de lei şi pentru că şoferul nu-i avea la el, l-a pistonat vreo 3 zile la telefon să-i de-a dreptul de şmecher.

Însă şoferul a făcut un lucru pe care miliţianul nu l-a prevăzut. S-a dus şi l-a dat în gât pe agentul Drăgoi, iar pe 20 februarie 2012, colegii „miliţianului” i-au organizat un mic flagrant. L-au filmat în parcarea unui supermarket  cum şi-a luat „premiul de 300 de lei”, după care l-au înhăţat ca din oală tocmai când îşi parca maşina în faţa blocului. Astfel domnul agent Drăgoi s-a făcut de râs şi în faţa vecinilor săi. Avea să se întoarcă acasă câteva ore mai târziu, după ce procurorii au decis că îl vor cerceta în stare de libertate.

Domnul Drăgoi este un mai vechi muşteriu de-al presei local. Despre el s-au mai scris poveşti cum ar fi aceea că a băgat un om în spital după ce l-a bătut  într-un bar. De asemenea în 2006, a făcut circ pe DN 2 după ce alţi participanţi la trafic i-au luat cheile maşinii deoarece abia se mai ţinea pe picioare din cauza alcoolului.

foto>agendadeiasi.ro

Accidentul s-a petrecut în jurul orei 11.30. La volanul autoutilitarei marca Peugeot se afla un bărbat în vârstă de 48 de ani din Suceava. Acesta circula pe direcţia Suceava-Siret, alături de doi colegi de serviciu, cu care se deplasa la o lucrare pe care o aveau de efectuat. La un moment dat el a tras de volan stânga, a pătruns pe sens opus şi s-a izbit violent de maşina VW Sharan, condusă de un bărbat din Solca, lângă care se afla soţia sa.

Cei trei pasageri din autoutilitară au scăpat fără răni foarte grave. În schimb, cei doi soţi din Sharan au suferit leziuni grave, care necesită fiecare câte 40-45 de zile de îngrijiri medicale.

Având în vedere cum arată cele două maşini se poate spune fără dubii că victimele au avut mare noroc.

Şoferul care a pătruns pe contrasens a declarat că totul ar fi plecat de la un alt conducător auto, care ar fi efectuat o depăşire imprudentă. Mai exact ar fi intrat brusc în faţa sa. Cum maşina respectivă nu a fost identificată, această variantă nu poate fi trecută însă la cauză a accidentului.

În aceste condiţii, conform anchetei preliminare a poliţiei, cauza accidentului ar fi conducerea imprudentă a şoferului autoutilitarei care a intrat pe sens opus.

Florin PAIU

sura foto Monitorul de Suceava

Un sucevean care a baut ceva “mai multe paharele” a plecat cu masina la plimbare pe serpentinele din municipiul resedinta de judet. Numai ca mergand pe 7carari s-a gandit ca strada nu-i mai ajunge. Asa ca a luat-o pe garduri.
Probabil a tras de volan prea tare si avand si ceva viteza, a reusit performanta de a se urca pe troiana de zapada de pe trotuar, dupa care a ajuns pe gard, la mica distanta de la a intra la propriu cu masina in casa.
Din fericire nimeni nu a fost ranit. Soferul a vrut sa-si abandoneze masina, insa a fost ajuns din urma de proprietarii casei. Avea si motiv sa fuga, politistii afland dupa ce l-au testat cu etilotestul ca barbatul era baut.

Numai că orice poveste românească trebuie să fie tragică se pare. De-a lungul anilor, sistemul birocratic şi corupt au făcut ca fundaţia să moară încetul cu încetul. Şpăgile care se cereau pentru funcţionarea taberei erau din ce in ce mai multe, iar voluntarii tot mai putini. Spijinul autorităţilor judeţene era inexistent, sau mai bine spus „fundaţia” era o „vacă cu lapte pe care au muls-o până au omorât-o!”

În 2004 tabăra dispărea şi rămânea doar în amintirea miilor de copii care au trecut pe la Zamostea, însă o parte dintre britanicii care s-au îndrăgostit pur şi simplu de România nu a fost decât un nou început.

Din 2005, de două ori pe an, un mic grup de englezi vin la Centrul de Recuperare Neuro-Psihică Sasca, pentru a petrece timp cu sutele de pacienţi de aici. Sunt 400 de suflete de care de cele mai multe ori rudele nu vor să mai ştie nimic, însă aceşti voluntari văd în ei oameni ca oricare alţii. Îi mângâie şi încearcă să le aline durerea, în special a celor sunt imobilizaţi la pat.

Joacă Bingo, dansează, sau gătesc prăjiturele pentru pacienţi.

Nu vin cu mâna goală. În Marea Britanie strâng fonduri de la prieteni şi ajută cu bani sau cu produse  centrul de la Sasca. S-au implicat in amenajarea saloanelor şi chiar au reuşit sa obţină o sponsorizare de la o companie de scutece. „Sasca are nevoie de mult ajutor. Nu pot spune de alte părţi, pentru că nu am fost acolo, dar noi vrem să facem tot ce putem ca să ajutăm, pentru că Gheorghe (n.a.directorul Fron) este o persoană foarte bună şi la fel şi Maricica (n.a.psihopedagogul). Nu ştim cât ajutor primesc din partea statului, dar se pare că mai e nevoie de ajutor”, a spus Hetti Johnson, una dintre voluntarele din Marea Britanie.

În viaţa de zi cu zi sunt oameni simpli în Anglia. Hetti johnson este asistent medical, iar Pauline Swancott este asistentă la un centru de autism din Marea Britanie. Îşi rup din concediile lor, doar pentru a veni să facă voluntariat în România. Sunt nebuni ar spune unii, însă sunt convinşi că ce fac ei aici e important şi nu vor să lase uitării aceste suflete de care s-au ataşat. „Prima dată am venit în România în 1999, să ajut cu tabăra de vară, cu copii de la orfelinatul din Siret. Am venit pentru o singură dată, dar când am ajuns acasă nu am mai putut uita România şi pe toţi oamenii pe care i-am cunoscut şi tot ce am făcut împreună. Aşa că anul următor am strâns ceva bani şi am venit din nou cu fiii mei, cărora le-au plăcut activităţile şi tabăra, şi astfel, acest lucru a devenit vizita noastră anuală”, a mărturisit Pauline Swancott.

Voluntarii vin de la mii de kilometri distanţă, pentru a se juca cu aceste suflete. Pentru ei sunt ca şi nişte copii, deşi vârsta lor biologică este diferită de cea mentală. Joacă cu aceştia Bingo, sau le organizează discoteci, după care îi răsfaţă cu prăjiturele, sau cu alte surprize.

Despărţirea este întotdeauna cea mai grea, însă de fiecare dată se întorc să le mai aducă o rază de speranţă celor de la Centrul Sasca.

“La conferinţa de presă de astăzi, Alexandru Băişanu a vorbit despre o strategie în transporturile aeriene, şi a nominalizat două state, Portugalia şi Finlandia. Nu s-a corectat, semn că a fost ferm convins că această ultimă ţară chiar există”, scrie www.sandrinio.ro.

Colegul Dinu Zară a postat fragmentul din declaraţia preşedintelui PNL Suceava.

PS: pentru cei care nu ştiu Finlandia nu este este un diminutiv pentru Finlanda! Este o băutură răcoritoare.

sursa video: www.dinuzara.com

Toate bune şi frumoase, orînduite de minunata noastră societate, pînă cînd mi-a fost dat să văd acest comunicat de presă din partea Bibliotecii Bucovinei I.G. Sbiera, semnat de nimeni altul decît directorul Gabriel Cărăbuş. Ce ne este dat să aflăm? Că Bibliotecarii suceveni vor fi instruiţi de experţii APIA.

Mai exact, domnul Cărăbuş ne informează că “începând cu acest an, agricultorii vor putea învăţa să se folosească de tehnologie pentru a solicita finanţare pentru agricultură, accesând online programele de finanţare pentru agricultură în bibliotecile publice sucevene incluse în Programul BIBLIONET”. Sună bine, nu? Ţinem pasul cu tehnologia, vorba aia.

Ei bine, de aici, domnul Cărăbuş începe să dea cu muci în fasole, sau ca să mă exprim mai elegant şi livresc, să dea cu apă în cărţi: “În data de 16 februarie 2012, începând cu ora 10.00 Biblioteca Bucovinei va organiza, împreună cu APIA, o sesiune de instruire şi informare pentru bibliotecari [...] Această  măsură vine în sprijinul agricultorilor, care vor avea posibilitatea de a solicita, respectiv primi informaţiile în bibliotecile publice locale, economisind timp şi bani, oferind totodată şansa administraţiei publice locale să ajute fermierii, iar bibliotecile, să se facă utile comunităţii.” (?!) Am înţeles bine? Şeful unui lăcaş de cultură ca Biblioteca Bucovinei spune că bibliotecile nu sunt utile? Dacă aş fi membru al oricărei biblioteci din judeţul acesta, m-aş simţi înjurat, şi nu de oricine, ci de propriul meu şef.

Iar pentru că această calomnie subtilă nu se termină aici, domnul Cărăbuş spune că “pentru bibliotecari [...] este o oportunitate deosebită de a veni în mod real în sprijinul cetăţenilor din localitate, de a diversifica serviciile pe care biblioteca publică le pune la dispoziţia cetăţenilor, de a conferi bibliotecii publice noi valenţe, aflate în consonanţă cu spiritul vremurilor moderne.”

Nu mă consider conservator sau tradiţionalist din fire, dar de la introducerea unei săli de jocuri video pentru copii în bibliotecă pînă la instrucţia pe care trebuie să o facă bibliotecarul cu ‘Nea Vasîli din satul Grănişăşti [sic!], nu cred că înţeleg  viziunea şeful Bibliotecii sucevene în ideea “de a conferi bibliotecii publice noi valenţe, aflate în consonanţă cu spiritul vremurilor moderne.”

Cert este că niciunul din bibliotecarii angajaţi la Biblioteca Bucovinei sau la oricare bibliotecă implicată în program nu se gîndea vreodată că o să ajungă să facă instructaj cu agricultorii, cînd a îmbrăţişat această meserie.

Marea dilemă pe care ne-o pune pe masă şeful Bibliotecii ‘I.G. Sbiera’ este următoarea: Care (mai) este utilitatea bibliotecii publice în anul Domnului, 2012? Am ajuns să o terfelim cu jocuri video, acum ne stimulăm simţul olfactiv, mai ceva ca Jean-Baptiste Grenouille din romanul Parfumul, cu iz de grajd sau de pămînt proaspăt însămînţat. Ce urmează?

P.S.: Tind să cred oricum că Nea Vasîli nu va pune mîna pe Metamorfoza lui Kafka, chit că a auzit că prezintă metode pentru stîrpirea gîndacilor.

Studenţii au ajuns astfel la a cincia victorie consecutivă în campionat şi au urcat până pe locul patru. Dacă mai adăugăm şi victoria de sâmbăta trecută cu RK Bjelovar din optimile de finală ale Cupei Challenge, Universitatea are deja o continuitate de şase victorii consecutive. Cu alte cuvinte o evoluţie excelentă.

Bravo băieţi şi bravo Leonard Bibirig, omul căruia i se datorează cel mai mult această evoluţie, şi care prin acestea le-a dat o palmă celor care l-au lăsat în plan secund anul trecut.

Acum sperăm ca Primăria Suceava şi ceilalţi sponsori să reuşească să se mobilizeze şi să-i plătească cât de cât pe băieţii care au deja salarii restante de aproape trei luni de zile.

Florin PAIU